óchi (ochí) s. m. 1. Organ al vazului. 2. Vedere. 3. Butoniera cheutoare. 4. Adincitura de apa. 5. Deschizatura gaura. 6. Corp luminos lumina. 7. Spatziu intre doi stilpi de pod. 8. Ferestruica oberliht. 9. Sticla geam. 10. Poiana luminish. 11. Veriga za de lantz. 12. Gulerash de capsa. 13. Rotunzimea unei litere. 14. Latz de plasa de impletitura. 15. Latz nod slab ushor de desfacut. 16. Ou prajit cu galbenushul intreg. 17. Pata colorata pe coada paunului. 18. Nuantza stralucire. 19. Cristal de sare gema. 20. Gura de vas pentru lichide. 21. Virtej volbura viltoare. 22. Punct pe zaruri pe cartzi. 23. Foaie de hirtie (inoctavo). Mr. megl. istr. ocl’u. Lat. oc(u)lus (Pushcariu 1217; CandreaDens. 1279; REW 6038) cf. it. occhio prov. uelh fr. oeil sp. ojo port. olho. Cu exceptzia sensurilor 1 7 shi 22 in celelalte sensuri se foloseshte pl. n. ochiuri. Pentru sensul 21 cf. M. L. Wagner Oje de aqua NRFH IV 403; pentru 16 ngr. ἀβγά μάτι (Graur BL V 71 semnaleaza corespondentza dintre ngr. πλύνω τὰ μάτια shi a spala pe ochi. Aceste expresii comune ambelor idiomuri se pot inmultzi cu ushurintza cf. de ochii lumii νιὰ τά μάτια τοῦ ϰόσμου; cu ochii in patru τὰ μάτια σου τέσσερα; a vedea cu ochi rai παίρνω ἀπò ϰαϰό μάτια; pe ochii mei στὰ μάτια μου etc.). Legatura dintre 3 shi 4 cu sl. okno „fereastra” (Pushcariu 1217) nu este o ipoteza necesara. Cf. oachesh. Der. ochi vb. (a se uita a reprivi a trage cu ochiul; a tzinti; Trans. a arde soarele); ochiada s. f. (privire intensa semn cu ochiul) dupa it. occhiata fr. oeillade; ochian s. n. (telescop) cu suf. an (dupa ipoteza improbabila a lui Graur BL IV 104 din it. occhiale) cf. cuvintul urmator; ochiana s. f. (peshte Leuciscus rutilos Scardinius erythrophthalmus) numit asha din cauza ochilor sai mari); ochiar s. m. (Bucov. insecta Drosophila graminun); ochenat adj. (cu ochi mari) prin incrucishare cu sprincenat (Candrea); ochete s. m. (ochi de plasa impletitura etc.; inel de zale veriga de lantz; sticla de geam) in Olt. shi Banat; oceri s. m. pl. (Trans. de N ochelari) cu der. neclara; ochiat adj. (Trans. cu gaurele spongios); ochila s. m. (ciclop din anumite poveshti populare); ochios adj. (cu ochi mari); ochishor s. m. (dim.; planta Anagallis arvensis; Arg. moneda de aur); ochitor s. m. (tzintash servant de tun); deochi s. n. (boala provocata de privirea cuiva); deochia vb. (a provoca un rau a nenoroci cu privirea) cuvint cunoscut peste tot (ALR I 242) cf. cal. aducchiare; deochiat adj. (nenorocit datorita deochiului; discreditat).