OBSTÁCOL obstacole s. n. 1. Piedica stavila care inchide drumul care opreshte vederea trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce impiedica savarshirea unei actziuni; greutate dificultate; opozitzie. 2. (Sport) Piedica naturala sau amenajata care mareshte dificultatea parcurgerii unui traseu utilizata in atletism hipism ciclocros motocros etc. [Var: obstácul s. n.] Din fr. obstacle lat. obstaculum it. obstacolo.