OBORÍ obór vb. IV. Tranz. (Invechit shi arhaizant) A dobori a culca (cu o lovitura) la pamint a ucide; fig. a scoate prin uneltiri dintrun post dintro demnitate. Pe tatal meu... il oborisera cu buzduganele vorniceii Sucevii. SADOVEANU N. P. 33. Napuca sa sfirsheasca caci buzduganul armashului lovindul drept in frunte il obori la pamint. NEGRUZZI S. I 152. Ei shtiu foarte bine k de nu ma vor obori ei eu i voi obori. KOGALNICEANU S. 187.