oblica dimensiune ~. Termenul desemneaza atat incidentza obiectelor sonore* pe cele doua axe (verticala a frecventzelor* shi orizontala a timpului) intrun plan inclinat care urmeaza un traseu cu limitele shi directziile gravacut sau acutgrav ori un „desen” (in cazul general de unison*) repartizat mai multor voci (2) ale caror intrari (1) (sau ieshiri) se produc succesiv realizand doua aspecte grafice de baza ce tzin in special de ritmul muzical: ↗ shi ↘ de unde rezulta combinatzii (multiple) de doua trei patru etc. comtururi (respectiv doua ^↗_↘ shi ^↘_↗ etc.) cat shi un mijloc de expresie prin care se poate produce o stare de tensiune prin acumulari sau rarefieri de obiecte sonore (voci instrumente* etc.) implicand densitatea shi dinamica muzicala. Aparitzia o. este posibila in toate categoriile sintactice [v. sintaxa (2)] dar in decursul istoriei muzicii a fost utilizata cu precadere in monodie* (traseu melodic ascendent descendent ce tinde spre un punct de maxima expresie acut sau grav) shi polifonie* (desfashurarea pe diagonala in polif. latenta intrarile succesive de voci in stilul fugato* stilul imitativ* generand planuri de evolutzie in diagonala ascendenta descendenta sau in evantai* etc. toate acestea practicate indeosebi de compozitorii barocului*). Sfarshitul sec. 19 shi inceputul sec. 20 au reintrodus o. cu functzie importanta in compozitzie* datorita tendintzei de geometrizare shi a preocuparii pentru grafismul partiturii*. Astfel o. este tot mai prezenta in omografie eterofonie* textura* fiind folosita atat in realizarea simetriilor* cat shi a tensiunilor sonore (prin acumulare shi rarefiere). In acest sens au aparut fragmente muzicale ce urmaresc o. in lucrari de A. Honegger P. Hindemith (prin mishcarea contrara a unor acorduri* deci omofonie); in procedeul Klangfarbenmelodie* utilizat de A. Schönberg A. Webern etc. (distributzia pe diagonala un aspect nou al polif. serialishtilor remarcata de P. Boulez) in lucrari de K. Penderecki W. Lutosławski etc. (ce vizeaza diferite simetrii sonore) in texturile lui Xenakis (pante de glissando* etc.) in coralurile omofone cu intrari succesive ale lui W.G. Berger sau in scriiturile imediate (ce imbina mai multe categorii sintactice) ale lui A. Stroe cu mentziunea k exista cateva lucrari ale acestui compozitor in care o. joaca un rol hotarator in desemnarea traseelor muzicale (Canto I: traseu gravacut; Canto II: traseu acutgrav exemple de forma muzicala pe o o. shi Arcade; o. prin vectori melodici determinatzi de un algoritm); o. apare in multe alte lucrari compuse dupa 1950.