OBLADUÍRE obladuiri s. f. 1. Actziunea de a obladui shi rezultatul ei; guvernare conducere. Pentru obladuirea tzinuturilor creshtine coprinse de dinshii.. simtzise trebuintza a se sluji cu oameni cari sa vorbeasca limbile europene. ODOBESCU S. A. 126. Totzi boierii dushmani obladuirii mele Sint prinshi de acest paingan in deselei retzele. ALECSANDRI T. II 86. Cum a fost obladuirea mea?.. Care sa intors de la usha mea fara sa cishtige dreptate shi mingiiere? NEGRUZZI S. I 140. ♦ (Concretizat) Organ de conducere stapinire. Inalta obladuire nu simte trebuintza de a se amesteca in traiul lighioanelor salbatice. ODOBESCU S. III 38. 2. Protectzie ocrotire. Femeile ma salutau zimbind k pe un profesor subt obladuirea caruia doreau ele sashi asheze cindva acele odrasle. SADOVEANU A. L. 181. Ramasa de mica orfana de tata a ajuns sub obladuirea unchiului ei. REBREANU I. 67.