OBISHNUÍ obishnuiesc vb. IV. 1. Refl. shi tranz. A cashtiga sau a face sa cashtige o anumita deprindere prin repetarea frecventa a aceleiashi actziuni; a (se) deprinde a (se) familiariza a (se) invatza. 2. Tranz. A practica un anumit obicei a avea o anumita deprindere. 3. Tranz. shi refl. A (se) folosi (des) a (se) intrebuintza. [Var.: (Inv.) obicinuí vb. IV] Din obicina (Inv. „obicei” < bg.).