OBIECTÍV² A obiectivi e adj. (In opozitzie cu subiectiv) 1. (Fil.) Care exista in afara conshtiintzei omeneshti shi independent de ea. Folosirea legilor economice obiective de catre statul sovietic in opera de construire a socialismului este un inalt exemplu pentru tzarile de democratzie populara. SCINTEIA 1953 nr. 2595. Pentru shtiintza marxista legile limbii sint la fel cu legile din celelalte domenii ele... au caracter obiectiv. GRAUR S. L. 93. Adevar obiectiv v. adevar. Idealism obiectiv = aspect al idealismului care recunoashte existentza unei idei mistice independenta de conshtiintza omeneasca shi prin a carei dezvoltare ia nashtere lumea materiala. ♦ (Despre arta shi creatori) Care are insushirea de a reda realitatea in chip nefalsificat detashat de impresii subiective. Putereai obiectiva ia ingaduit [lui Victor Hugo] sa imbratzisheze domenii nemarginite: natura omul istoria universul. SADOVEANU E. 226. 2. (In vorbirea curenta) Nepartinitor impartzial. Junimismul a avut pretentzia... k asista... la fenomenele politice sociale shi culturale shi k le defineshte din punct de vedere obiectiv. IBRAILEANU SP. CR. 98. Sa aprobatzi intocmai planul meu in toate amanuntele studiat din punct de vedere obiectiv pur. CARAGIALE O. VII 200. ◊ (Adverbial) Cu moshul nui chip sa discutzi obiectiv k el din chestia pensiei nu iese. REBREANU R. I 65. Pronuntzat: biec.