obiectív adj. s.n. 1. Caz obiectiv In gramatica lui Ch. J. Filmore denumeshte una dintre categoriile de caz cea mai neutra din punct de vedere semantic. 2. Conjugare obiectiva Caracterizeaza numai anumite limbi (vezi maghiara) unde se opune conjugarii subiective. 3. Genitiv obiectiv Genitivul ocurent numai in vecinatatea unui substantiv de provenientza verbala corespunzand obiectului direct.