OBIECTÍV A obiectivi e adj. s. n. I. Adj. 1. (Fil.) Care exista in afara conshtiintzei omeneshti shi independent de ea. ◊ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care sustzine existentza unei idei absolute mistice independente de conshtiintza omeneasca shi prin a carei dezvoltare ia nashtere lumea materiala. 2. Care are insushirea de a reda realitatea in chip nefalsificat detashat de impresii subiective; nepartinitor impartzial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se refera la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S. n. 1. Sistem optic convergent format din una sau mai multe lentile care intra in constructzia unui aparat optic (de fotografiat microscop luneta etc.) fiind indreptat spre obiectul studiat. 2. Portziune de teren localitate fortareatza etc. care prezinta interes in timp de razboi. ♦ TZinta asupra careia se executa o tragere sau se lanseaza bombe. 3. Fig. Scop tzinta tzel. ♦ (Concr.) Ceea ce urmeaza sa fie realizat construit etc. Din fr. objectif.