OÁRA ³ ori s. f. 1. (Mai ales la sg.; precedat de un num. ord. sinonim shi in concurentza cu «data») Timpul sau momentul in care are loc un fapt. Cinta cocoshul pentruntiia oara SHi eu vegheam o stea k sa rasara. TULBURE V. R. 11. Iai facut un serviciu... Chiar imi spunea ultima oara cind lam intilnit. C. PETRESCU C. V. 106. Iubesc shimi pare caii intiia oara! IOSIF PATR. 14. 2. (Numai lapl.) Folosit la formarea num. adverbial. Ma masoara asha de vreo doua ori din cap pinan picioare. PETRESCU S. 145. De doua ori...a incercat sa se opreasca shi de amindoua orile flacaii sau napustit la el. REBREANU I. 12. Alergatorii... intro fuga sint datori a face giurul pietzii de patru ori. NEGRUZZI S. I 36. ◊ (Urmat de un comparativ are sens de num. multiplicativ) Parul sa facut de o mie de ori mai nalt de cum era. CREANGA P. 293. ◊ Loc. conj. Ori de cite ori... = in toate rindurile in toate cazurile cind... Am izbutit ori de cite ori team ascultat. ISPIRESCU L. 21. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cite ori! = in repetate rinduri adeseori. De multe ori ia venit flacaului in cap sa se insoare. CREANGA P. 141. De cite ori am ashteptat O shoapta de raspuns. EMINESCU O. I 191.