Definitzia cu ID-ul 503975:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
oára (oáre) s. f. (Trans. Munt.) Pasare de curte. Var. hoara. Probabil din lat. *ōvāria „care da oua” (CandreaDens. 1295; REW 6128 prefera ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai putzin probabila der. din lat. *avula (Giuglea Dacor. V 897; cf. REW 836a) shi inca shi mai putzin cea din lat. ala (Tiktin). Se foloseshte mai ales la pl. Der. oratanie (var. oratenie) s. f. (Olt. Munt. pasare de curte; stirpitura).