oáie (ói) s. f. 1. Mioara (Ovis aries). 2. Membru al turmei de credincioshi. Mr. oae megl. oaia istr. oie. Lat. ǒvem (Pushcariu 1211; CandreaDens. 1265; REW 6127). Sa pastrat numai in rom. (Rosetti I 169) fiind eliminat in alte idiomuri rom. din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg Zur Benennung des Schafes in Abh. Akad. Berlin X 1918). Fonetismul pare corect; explicatzia prin intermediul unui sing. reconstituit dupa pl. in loc de *oaua (Densusianu Hlr. 30; ByckGraur 22) nu este exacta. Der. oier (mr. uear) s. m. (cioban) care Pascu I 134 il deriva din lat. *oviārius; oierie s. f. (tirla stina); oaieseaca s. f. (taxa introdusa de domnitorul Alexandru in 1573); oierit s. n. (impozit pe pashunat de 3 parale shi de 6 bani incepind din 1748 pentru fiecare oaie; suprimat de boieri in 1741 restabilit in 1748 micshorat la o treime de clasa boiereasca in 1775); oiesc adj. (de oaie ovin); oieshte adv. (k oile); oieshea s. f. (varietate de urzica Urtica urens); oitza s. f. (cintezoi Fringilla montifringilla anemona Anemone silvestris); oina s. f. (carne de berbec) cuvint folosit numai de Cantemir din lat. ǒvῑna (REW 6126) cf. mr. uin „lapte de oaie”.