Definiția cu ID-ul 503676:
Etimologice
năslí (năslésc, năslít), vb. – A fi vorba, a-și propune. Sl. nasiliti „a obliga” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. năslitură, s. f. (pretenție); năsliciune, s. f. (intenție).
năslí (năslésc, năslít), vb. – A fi vorba, a-și propune. Sl. nasiliti „a obliga” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. năslitură, s. f. (pretenție); năsliciune, s. f. (intenție).