NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș, corăbier. Unde-i căpitanul Ce-nfrunta vecia? Unde-i sînt năierii, Ce-au vînat misterul Stelelor puzderii? LESNEA, I. 45. Pe țărm erau stoluri de fete Cu drag de năier ascultînd – Și ele rîdeau scuturînd Mori albe din negrele plete. COȘBUC, P. I 81.