nô s. (cuv. jap.; spect.) ◊ „Piesa este scrisă de un contemporan care nu a intenționat să ne ofere o mostră de scenariu dramatic specific stilului Nô, sau Kabuki, stiluri tradiționale ale teatrului japonez.” Săpt. 18 VI 82 p. 4. ◊ „La Paris a apărut un volum conținând cinci piese moderne scrise de celebrul autor japonez Yukio Mishima în maniera teatrului tradițional Nô.” R.lit. 9 II 84 p. 22. ◊ „Duminică seara, imensul public atașat acestei instituții de cultură a putut asculta trei piese Nô de scriitori anonimi japonezi.” R.lit. 16 II 84 p. 16; v. și bunraku (1981), kabuki (cf. fr. nô; PR – sf. sec. XIX)