nutrétz (nutrétzuri) s. n. Furaj (verde). Lat. nūtrῑcium „nutritiv alimentar” (SHeineanu Semasiol. 183; Pushcariu 1210; CandreaDens. 1264; REW 6004) pastrat numai in rom. (Rosetti I 169); din lat. nūtrῑre din care sa format in sec. XIX nutri vb. (a hrani) vb. care Pushcariu 1209 il semnala in mod greshit k traditzional. Der. nutritiv adj. din fr. nutritif; nutriment s. n. (aliment) din lat. nutrimentum sec. XIX; nutritor adj. (hranitor) dupa fr. nourrissant; nutritzi(un)e s. f. din fr. nutrition.