NUT, nuturi, s. n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊ Nut și feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una dintre fețele primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din germ. Nut.

nut sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 69 / V: (reg) nud / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ger Nut] (Teh) 1 Canelură pentru asamblarea a două piese metalice. 2 Uluc pentru îmbinarea a două piese de lemn. 3 (Îs) ~ și feder Sistem de îmbinare a două piese din lemn, care constă în introducerea unei proeminențe fasonate care se găsește pe una dintre fețele primei piese în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de a doua piese. 4 (Mol) Rindea de făcut nuturi (2) Si: (reg) nuthobel.

NUT, nuturi, s. n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊ Nut și feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una din fețele primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din germ. Nut.

NUT, nuturi, s. n. Canelură, uluc.

NUT s.n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. [< germ. Nut].

NUT s. n. 1. șanț longitudinal într-o piesă de lemn, pentru asamblare; uluc. 2. canelură. (< germ. Nut)

NUT ~uri n. Șănțuleț pe suprafața unei piese, care servește la îmbucarea acesteia cu altă piesă; canelură. /<germ. Nut

nud² sn vz nut

nut s. n., pl. núturi

nut s. n., pl. núturi

NUT s. (TEHN.) 1. uluc. (~ la o piesă de lemn.) 2. v. canelură.

NUT s. (TEHN.) 1. uluc. (~ la o piesă de lemn.) 2. canelură, renură. (~ pentru asamblarea unor piese.)

nut (núturi), s. n. – 1. Scobitură, crestătură. – 2. Gealău, rindea. Germ. Nute.

NUT (în mitologia egipteană), zeiță a cerului. Fiică a lui Shu, zeul, aerului, soția lui Geb (Pământul) și mama lui Osiris și Isis.

NUT (< germ.) s. n. 1. (Ind. LEMN.) Uluc (4) făcut de-a lungul unei piese de lemn sau a unei scânduri, pentru a o putea îmbina cu alta. 2. (TEHN.) Canelură (1). 3. Crestătură aflată pe rotorul mașinii electrice. 4. (POLIGR.) Adâncitură în formă de șanț făcută în mucava sau în carton gros.

Nuț, -ă, -ăscu, -iu, -u v. Ioan III F 4 și Ștefan I 9.