Definitzia cu ID-ul 503932:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
núnta (núntzi) s. f. Ceremonia de casatorie cununie. Mr. numta lumta megl. nunta istr. nuntę. Lat. nuptiae (Pushcariu 1208; CandreaDens. 1260; REW 5999) cf. it. nozze (sard. nuntas nunsas cors. nonza) prov. nossas fr. noces. Fonetismul nu este normal. Sa cautat sa se explice rezultatul rom. prin incrucisharea lat. nuntiāre (Densusianu Hlr. 127) sau plecind de la pl. *nuptzi › nuntzi (Pushcariu; ByckGraur 25). Cipariu Arhiv. 469 urmat de Pascu Beiträge 11; Philippide II 660 shi Scriban ar prefera sa porneasca de la lat. nupta ipoteza care nu inlatura problema. Oricum trebuie sa se admita un infix nazal *nunptiae fie prin incrucishare cu nuntiāre (cf. v. sard. nunça „intilnire”) fie prin simpla propagare; shi de la pl. numptzi sa putut trece la numtzi mr. nuntzi. Uz general (ALR I 254). Der. nuntash s. m. (invitat la nunta); nuntzi (var. nunti) vb. (a face nunta); nuntit s. n. (nunta). Din rom. provine mag. nunta (Edelspacher 20).