Definiția cu ID-ul 479079:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon)