noróc noroace (naroc) s.n. 1. Soarta ursita destin: „Arda focu pe tot locu / Daca rau mia fost norocu” (Calendar 1980: 86). 2. Stare de fericire bine; bunastare: „Mama la ce mai facut / Daca noroc nam avut? / SHi de ce vrei sa ma ai / Daca nai noroc sami dai?” (Calendar 1980: 91); „Fantana cu barbanoc / Omu bun nare noroc / Nici cat arde paiun foc; / Nici noroc shi nici ticneala / Nici cat arde paiun para. / Mandra floarei norocu / Nu rasaren tat locu” (Calendar 1980: 85). In dimineatza de Anul Nou colinda numai coconii. „Fetele aduc saracie; baietzii aduc noroc”. 3. SHansa bafta: „Ce sa ma fac daca nui / Norocu la vremea lui / Cu mana degeabal pui; / K norocu pus cu mana / I sa usca radacina” (Calendar 1980: 91). ♦ Noroc! formula de salut sau de urare. In Maramuresh se foloseshte frecvent expresia „Noroc bun!”. „Inainte in sat la noi dzacem naroc bun buna dzua!. Apoi or si cam dzace ai de cand so inceput a sa dzace Laudase Isus Hristos! cand sa intalnesc doi oameni. (...) O zinit porunca de la Vladica la poptí k sa dzica oamenii asha” (Papahagi 1925: 319320; Giuleshti 1920). Aceasta formula de salut a fost preluata de baieshi. ♦ (mit.) De remarcat cultul zeitzei romane Fortuna care a patruns pe teritoriul getodac fiind numita Fortuna Daciarum obtzinand numeroase altare in unele orashe (Kernbach 1989). Din sl. narokǔ „soarta” (SHaineanu Scriban; Miklosich cf. DER; DEX MDA).