NORÓC (pop.) noroace s. n. 1. Soarta ursita destin (favorabil). ◊ Cu sau fara (de) noroc = a) loc. adj. shi adv. (care este) cu (sau fara) succes; b) loc. adj. care exprima arata (ne)fericire (in)succes. ◊ Loc. adv. La (sau intrun) noroc = la intamplare fara a fi sigur de reushita. ◊ Expr. (Pop.) La cat mia sta norocul = in ce masura voi fi favorizat de soarta. Ai fi scris in noroc sa... = ai fi sortit sa... 2. Intamplare neashteptata sau concurs de imprejurari favorabile care asigura reushita unei actziuni indeplinirea unei dorintze etc.; shansa bafta. ◊ Joc de noroc = nume generic dat jocurilor in care cashtigul depinde (aproape exclusiv) de intamplare. ◊ Expr. A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de imprejurari in actziunile intreprinse. Noroc k... = bine k... din fericire... A avea norocul sa.... = a se ivi prilejul favorabil pentru... A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva. Undei norocul sa... = ce bine ar fi sa... A da noroc =a saluta; b) a inchina a ciocni a ura. Noroc! = formula de salut sau de urare.Stare sufleteasca sau situatzie in care omul se simte fericit; fericire bine. ◊ Bunastare. Din sl. naroku.