Definitzia cu ID-ul 503893:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
noróc (noroáce) s. n. 1. SHansa fericire. 2. Intimplare hazard. Sl. narokŭ (Miklosich Slaw. Elem. 32) cf. sb. cr. pol. narok. Der. noroceala (var. norocire) s. f. (soarta noroc); noroci vb. (a face fericit); norocos adj. (fericit cu noroc); nenoroc s. n. (nenorocire); nenoroci vb. (a pierde a distruge a ruina; a silui); nenorocos adj. (fara noroc).