NÓRMĂ (RÉGULĂ) s. f. (cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma): ordine recunoscută ca obligatorie, fixată prin uz, de care țin seama vorbitorii unei limbi în folosirea sunetelor, a cuvintelor, a formelor, a construcțiilor gramaticale dintr-o anumită perioadă a evoluției acesteia. Orice limbă își are n. ei, care sunt mai mult sau mai puțin respectate de către vorbitori. Aspectul literar al oricărei limbi cere o respectare mult mai riguroasă a n. lingvistice decât aspectul ei popular (neliterar). ◊ ~ ortoépică: n. care privește pronunțarea corectă a cuvintelor unei limbi. ◊ ~ ortográfică: n. care privește scrierea corectă a cuvintelor unei limbi. ◊ ~ gramaticálă: n. care privește modificarea corectă a cuvintelor (n. morfologică) sau îmbinarea corectă a acestora în propoziții și în fraze (n. sintactică). v. și régulă.