NORD s. n. 1. Unul din cele patru puncte cardinale opus sudului shi aflat in directzia stelei polare; miazanoapte. Umblu cu busola in buzunar shi oriunde ash fi eu caut nordul. SEBASTIAN T. 32. ◊ Nord magnetic = directzie in care se indreapta totdeauna capatul nord al unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. Sintem in cel mai de nord punct al hotarului petrolifer. BOGZA A. I. 28. ◊ Loc. adv. La (sau spre catre invechit despre) nord. Despre nord te sui pe o scaritza la o naltzime de 15 palme shi intri intro salitza ingusta. NEGRUZZI S. I 311. 2. Parte a globului pamintesc a unui continent a unei tzari a unui orash etc. ashezata spre nord (1); tzinut nordic. Frumoasa copila a nordului... avea sashi aleaga chiar astazi un mire. ALECSANDRI T. I 455. Carol al XIIlea... adusese spaima in tot nordul Europei. NEGRUZZI S. I 177. ◊ (Adjectival in expr.) Polul nord.