NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat in directzia stelei polare; miazanoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = directzie in care se indreapta intotdeauna varful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pamantesc a unui continent a unei tzari etc. ashezata spre nord (1); tzinut nordic. ♦ Popoarele lumea etc. din aceste regiuni. Din fr. nord germ. Nord.