NOPTÁTIC, -Ă, noptatici, -e, adj. De noapte, nocturn. Apa îndepărtată, de unde venea zvoana noptatică a broaștelor, era tot caldă și stătută. DUMITRIU, V. L. 104. Un susur noptatic se înalță de pre fața pămîntului. ODOBESCU, S. III 17. ♦ Fig. Negru ca noaptea, întunecat. Niște ochi mari, negri, nepătrunși, noptatici, care străluceau nefiresc. DUMITRIU, N. 224. – Variantă: noptátec,-ă (COȘBUC, P. I 315) adj.