nod n. pl. urĭ (lat. nŏdus nod. it. nodo fr. noeud cat. nou sp. nudo pg. nó). Inlantzuire legatura facuta din invirtirea uneĭ sforĭ funiĭ lantz sh.a.: a face un nod. Proeminentza la incheĭeturĭ: nodurile degetelor. Vest. Cĭot parte dura intr’un lemn: nodurile unuĭ brad uneĭ trestiĭ. Noada (Pop.). Fig. Dificultate punct esentzial: ĭacata nodu chestiuniĭ. Complicatziune care se bazeaza intriga uneĭ poeme drame sh.a. Mar. Lungime cuprinsa intre doŭa nodurĭ ale aparatuluĭ de masurat ĭutzeala mersuluĭ uneĭ corabiĭ adica a 120a parte din mila saŭ 15m 42. Anat. Nodu vital acel punct al bulbuluĭ rachidian de care depinde respiratziunea shi a caruĭ impungere cauzeaza moartea. Nodu gituluĭ maru luĭ Adam cartilaginea tiroida. Nodu gordian V. gordian. A minca a inghitzi cu nodurĭ a minca suparat. A inghitzi nodurĭ a auzi ceva care nutzĭ place shi a nu putea protesta. A tzi se pune un nod in git a nu putea vorbi saŭ inghitzi de emotziune saŭ de raceala. A cauta nod in papura a cauta greshelĭ orĭ defecte acolo unde nu exista.