nod (nóduri) s. n. 1. Loc de legatura a doua fire a doua fishii de pinza etc. 2. Legatura dintre ram shi trunchi. 3. Umflatura tumoare. 4. Articulatzie. 5. Mila marina. 6. Intriga centru de actziune. 7. (Arg.) Portofel. Mr. megl. nod. Lat. nodus (Pushcariu 1187; CandreaDens. 1235; REW 5948) cf. it. nodo fr. noeud cat. nou sp. nudo port. nó alb. nue. Der. noada s. f. (coccis) k negneaga tzoltzoala tzeptzeapa etc. cf. mr. noada „membru viril” (de la un lat. *noda dupa CandreaDens. 1236 shi Pascu I 128; din lat. nodus incrucishat cu coada dupa Iordan Dift. 189; din lat. nates „fese buci” incrucishat cu coda dupa Tiktin) ideea unei asocieri cu coada fiind evidenta cf. cuvintul urmator; Nodea s. m. (nume propriu pentru demon) cf. shi alt nume popular al sau Codea); nodei s. n. (inv. articulatzie; rotula) cu suf. ei cf. grindei (din lat. nodellus dupa Scriban); nodit s. n. (Olt. rotula); nodolan s. n. (Banat fluierul piciorului) prin incrucisharea cu shodolan; nodos adj. (cu noduri); noduros (var. nodoros) adj. (nodos) cf. it. nodoroso nodoso; noduletz s. m. (mucos tzingau); nodutz s. m. (ghiocel Galanthus nivalis); inoda vb. (a face un nod; a lega; a improviza; a rasoli; refl. a se atasha a indragi a lega prietenie; (despre ciini) a se cupla) der. intern sau lat. innodare (Mon. Germ. hist. XXXIV) dupa CandreaDens. 1238 shi DAR din lat. nodare; desnoda vb. (a dezlega a desface; a bate pe cineva a parui).