NIMÍK² s. f. sg. (SHi in forma nimica) Lucru sau vorba fara valoare; bagatela nimic² (1). Ia dat o nimica. ◊ Expr. Nimica toata = ceva de mica importantza fara nici o insemnatate. In primavara se certara dintro nimica toata. DUMITRIU P. F. 55. Lucra toata saptamina k un barbat pentru nimica toata. CREANGA A. 26. Nimica de vreme = timp foarte scurt v. clipa. Nu vorbise cu el intro saptamina cit vorbise acum intro nimica de vreme. DUMITRIU P. F. 45. (Prin confuzie cu «mica») Pe nimica pe ceas = pe mica pe ceas v. mica⁴. Pe nimica pe ceas beam citeun cofaiel intreg de apa. CREANGA A. 15. Varianta: nimík s. f. sg.