NIMÍC ² nimicuri s. n. 1. (Mai ales la pl.) Lucru sau vorba fara valoare fara importantza de putzina valoare neinsemnat; fleac bagatela. Le impartzea bomboane gravuri cutii creioane colorate shi tot ce avea acolo; tot tezaurul ei de nimicuri scumpe. VLAHUTZA O. A. III 37. Aducerileaminte pe suflet cad in picuri Redeshteptind in fatzami trecutele nimicuri. EMINESCU O. I 107. Negutzitorii itzi vind feluri de scumpe nimicuri. NEGRUZZI S. I 326. 2. Fig. (De obicei in forma articulata) Neant. Se poate k bolta de sus sa se sparga Sa cada nimicul cu noaptea lui larga. EMINESCU O. I 38. ♦ Lipsa de merit nimicnicie. Generatzii intregi... vor fi umplut cu nimicul lor o vreme shi o bucata din care sa scotzi un alt Eminescu nu se va mai gasi poate. CARAGIALE O. III 235.