NIMÍC (I) pron. neg. adv. (II) nimicuri s. n. I. 1. Pron. neg. (Indica inexistentza unui lucru a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvant niciun sunet niciun zgomot; niciun lucru rau defavorabil primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fara nicio valoare fara importantza marunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticalos necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit degeaba. Intru (sau cu) nimic = in niciun fel deloc. 2. Adv. (Inv. shi pop.) Defel deloc nicidecum; catushi de putzin in niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legatura (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru fiintza fapta sau vorba fara valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimica pe ceas = intro clipa repede. ◊ Expr. O nimica toata = ceva de foarte mica importantza sau valoarefara nicio insemnatate. 4 Fig. Lipsa de merit; nimicnicie zadarnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant nefiintza; haos. [Var.: nimík (reg.) nimík nemík nemík pron. neg. adv. s. f.] Lat. nemica.