nimereală sf [At: (a. 1712) BUL. COM. IST. I, 172 / V: nem~ / Pl: ~eli / E: nimeri¹ + -eală] 1 Descoperire din întâmplare. 2-3 Potrivire (așa cum trebuie sau) cum nu trebuie. 4 (Înv) Iscusință. 5 (Înv; îlav) Cu ~ În mod potrivit, judicios. 6 (Înv; îal) Cu succes. 7 (Îlav) La ~ Fără a socoti, aproximativ. 8 (Îal) La întâmplare. 9 Sosire a cuiva pe neașteptate undeva sau de undeva.