NICI adv. conj. I. Adv. 1. (Preceda cuvantul sau cuvintele care poarta accentul frazei exprimand o negatzie mai categorica decat „nu” shi fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu sa clintit. 2. (In expr.) Nici k = deloc nu... 3. (Impreuna cu pron. nehot. „unul” „una” formeaza pronume negative) Nu mai e nici unul. ◊ (Adjectival; urmat de art. nehot. „un” „o”) Nici un zgomot nici o adiere de vant nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leaga doua sau mai multe propozitzii stabilind un raport de coordonare copulativa shi purtand accentul in fraza; repetat arata excluderea pe rand a ideilor exprimate prin propozitziile sau prin cuvintele care le preceda) Nu are timp nici nu doreshte. Nici nu vede nici nu aude. ◊ (Leaga doua sau mai multe partzi ale unei propozitzii negative) A fost furtuna mare nu vedeai nici inainte nici inapoi. ◊ Expr. Nici una nici doua sau nici una nici alta = indata numaidecat; brusc pe neashteptate. ◊ (Intre „nici” shi cuvantul negat se intercaleaza pron. pers. „tu” iar verbul se omite) Nici tu casa nici tu masa. Lat. neque.