Definiția cu ID-ul 883254:
Explicative DEX
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.