NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -e, adj. Neputincios (din cauza unei infirmități fizice), incapabil, nevoiaș, neajutorat. Stolnicul Petre, un om de rind, un stolnic, Ce pînă la domnie s-a prefăcut nevolnic... uitat-a cine-a fost. ALECSANDRI, T. II 73. ◊ (Substantivat) Rămîne să-mi iau baba și pe nevolnicul ăsta... și să plecăm. DAVIDOGLU, O. 68. Mai știa, din dovezi trecute, că uneori nevolnicul avea el dreptate. C. PETRESCU, R. DR. 52.