nesăturat, ~ă [At: PSALT. 206 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + săturat] 1-2 smf, a Nesătul (1-2). 3-4 smf, a (Fig) (Om) care nu se satură cu ce are, căutând să acapareze tot mai mult Si: avid, cupid, lacom, nesătul (5-6), nesățios (6-7), (îvr) nesețătos (1-2), nesațiu², (îvr) nesățos. 5 a (Fig) Care nu poate fi potolit. 6 a (Fig) Care nu poate fi stăpânit. 7 a (Fig) Care nu poate fi limitat. 8 sm (Orn; înv) Pelican (Pelecanus onocrotalus).