NESIMTZÍRE s. f. 1. (Construit mai ales cu verbele «a fi» «a ramine» «a cadea» etc. shi precedat de prep. «in») Pierdere a cunoshtintzei lipsa de cunoshtintza de sine; leshin. SHin nesimtzire cade pea jiltzului sau spata. EMINESCU O. I 95. 2. Lipsa de bunsimtz; purtare a celui nesimtzit.