NERABDÁRE s. f. Lipsa de rabdare impacientza dorintza arzatoare de a face ceva; p. ext. incordare nelinishte iritare nervozitate. Biruindul nerabdarea intra inlauntru. ISPIRESCU L. 112. Ma asculta cu o nerabdare ce se vedea in neastimparul sau. NEGRUZZI S. I 255. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu nerabdare = nerabdator. Ashteptau cu nerabdare sa le vie vestea k spicul angalbenit. SLAVICI O. I 214. Se ashezara la umbra unui stejar unde ashteptau cu nerabdare timpul prinzului. BOLINTINEANU O. 329. Fugim?... Zmeul a intrat in casa sint cu nerabdare sa ies din turn. ALECSANDRI T. I 449.