NERABDÁRE s. f. Lipsa de rabdare; impacientza; starea celui nerabdator; neastampar (provocat de ashteptare) incordare infrigurare; dorintza arzatoare graba de a incepe de a intreprinde de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerabdare = in mod nerabdator; cu infrigurare. ◊ Enervare iritare; nervozitate. Pref. ne + rabdare.