NEPUTÍNTZA neputintze s. f. 1. Lipsa de putere incapacitate. [Era] in neputintza sufleteasca de ashi crea o soarta mai fericita. EMINESCU N. 36. 2. Nevolnicie; slabiciune p. ext. boala beteshug infirmitate. Leac babesc pentru cine shtie ce marunta neputintza capatata. GALAN Z. R. 379. 3. Imposibilitate. Momentul lam aminat mai exact: sa aminat mereu. De fapt era neputintza de a trece de la o stare la alta. IBRAILEANU A. 32. El intzalese... neputintza realizarei viselor lui. EMINESCU N. 71. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu neputintza = imposibil. SHovaind cerca sa umble... dara i fu cu neputintza. ISPIRESCU L. 59. Oricit ai voi tu shi oricare altul sa mai mearga inainte de aici este cu neputintza! CREANGA P. 93. O lume intreaga de inchipuiri... i umplea creierii care mai de care mai bizara shi mai cu neputintza. EMINESCU N. 42.