NEPUTÍNTZA neputintze s. f. 1. Faptul de a nu avea fortza posibilitatea capacitatea libertatea de a realiza ceva de a actziona; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu neputintza = a) imposibil; irealizabil; b) (in mod) imaginar ireal. 2. Lipsa de putere fizica de fortza de energie; slabiciune nevolnicie; spec. stare proasta suferintza provocata de boala sau de batranetze; p. ext. (mai ales la pl.) batranetze; boala; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) Al trece (pe cineva) neputintza = a se scapa pe el. Ne + putintza.