NEPASÁRE s. f. Faptul de a fi nepasator lipsa de interes shi de grija indiferentza. V. lenevie. Moshul privea toate cu o nepasare de gheatza. SADOVEANU O. VI 106. Urma sa citeasca luind un aer din ce in ce mai pronuntzat de nepasare. BASSARABESCU S. N. 146. Am priceput k e nemultzumit de nepasarea publicului. VLAHUTZA O. A. 227. ◊ Loc. adv. Cu nepasare = in mod nepasator fara grija fara atentzie. Ivan leaga turbinca la gura k nepasare sho anina intrun copac. CREANGA O. A. 211.