NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Învechit) Neomenos, rău. Neomenit și sălbatic obicei. DRĂGHICI, R. 194. În pizma acestui neomenit zmeu, carele mă ține cu atîta pază grozavă în ladă. GORJAN, H. I 11. ◊ (Substantivat) Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrînețelor mele? ISPIRESCU, L. 121.