NEÓM neoameni s. m. Persoana lipsita de insushirile morale sociale sau fizice proprii unui om normal. Boleshte o saptamina sau doua... shi pe urma deabia o sa fie neom. DUMITRIU P. F. 35. Se tzinea lumea dupa dinsul k dupa urs. Pasamite unde era imbracat k neoamenii. ISPIRESCU L. 136. Toata nenorocirea cazu asupra maicasa eal daduse lumii om; shil lua sal tzie neom. CONTEMPORANUL VI_II 217. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva intro stare de plins distrugindul sau degradindul fiziceshte sau sufleteshte. Hei domnule! ofta cu naduf gazda. Ploaia asta te face neom! SADOVEANU O. VIII 76. Negrui doamne pamintu Dai mai negru uritu; Din om te face neom. JARNÍKBIRSEANU D. 212.