NENOROCÍRE nenorociri s. f. Stare a celui nenorocit; (concretizat) intimplare care face pe cineva nenorocit care curma cursul linishtit al vietzii p. ext. care aduce dupa sine necazuri dureri suferintze; neajuns mare dezastru. Ce nenorociri teau zdrobit ce dureri tziau impietrit sufletul? SADOVEANU O. I 422. Mi sa intimplat o mare nenorocire. CAMIL PETRESCU U. N. 233. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = datorita unor imprejurari nefavorabile; din pacate.