NENOROCÍRE nenorociri s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire durere suferintza mare. 2. Intamplare care are efecte dezastruoase care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor imprejurari regretabile; b) spre regretul cuiva din pacate. V. nenoroci.