NÉNE s. m. 1. (Uneori articulat shi in forma prescurtata regionala nea; adesea insotzit de numele persoanei la care se refera) Termen de respect cu care se adreseaza un copil sau o persoana mai tinara unui barbat mai in virsta sau unui frate mai mare. V. bade unchi. De ce sa ai nea Ioane ciuda pe mine? DUMITRIU B. F. 65. Da unde te duci nene George? ISPIRESCU L. 139. Sa venim la istoria dtale nene Bogonos. NEGRUZZI S. I 224. ◊ (In forma prescurtata nen urmat de adjectivul posesiv de persoana a doua shi a treia) Ma! spune lui nentu Chiriac sa nu uite de ce nea fost vorba. CARAGIALE O. I 53. Chirutza senspaiminta SHi catre nensau graia. JARNÍKBIRSEANU D. 492. ◊ (Intrebuintzat in cursul unei povestiri sau conversatzii fara sa fie adresat unei anumite persoane servind numai pentru a atrage atentzia asupra celor spuse) Sa fi vazut nene cadinele cum mai fugeau descultze. ISPIRESCU M. V. 15. Ei nene sa pomenea Din inima cimpului In buricul pamintului. PASCULESCU L. P. 212. 2. (Neobishnuit) Tata. Au zis imparatul k cine ma scapa din gura balaurului dupa acela ma marita shi... are sa ma deie nenea cu buna sama dupa acest tzigan. SBIERA P. 125. Varianta: (insotzit de numele persoanei la care se refera) nea s. m.