NEMURÍRE s. f. Calitatea (atribuita de diverse religii zeilor shi sufletului omenesc) de a nu muri niciodata; faptul de a nu fi supus mortzii; stare a celui nemuritor. Tumi cei chiar nemurirea mea In schimb peo sarutare. EMINESCU O. I 173. ♦ Fig. Glorie veshnica amintire eterna faima nepieritoare renume. Sint putzini fericitzi carora soarta le ingaduie sa intre fiind vii inca in Panteonul nemuririi. ANGHEL PR. 37. Ocupate te rog cit mai curind de aceasta caci fagaduiesc a te trece la nemurire. GHICA A. 607. Fericit maretz acela care Sub un falnic soare Pentru patria sa moare Nemurire moshtenind. ALECSANDRI P. A. 82.