NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trai veshnic; stare a celui ce este nemuritor; (in limbajul bisericesc) viatza veshnica. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fara sfarshit veshnic; b) extrem de tare de intens de mult. 2. Amintire menita sa reziste timpului destinata sa traiasca veshnic; glorie veshnica. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri a imortaliza. Din nemuritor (derivat regresiv).