NELEGIUÍT A nelegiuitzi te adj. Infam criminal. Gindea k tocmai in noptzi k astea ishi ticluieshte Filica actziunile lui nelegiuite. MIHALE O. 504. Dar sa nui lasam arhon shatrar k sashi implineasca planul cel nelegiuit. ALECSANDRI T. I 70. ◊ (Substantivat) E un nelegiuit. Ii murise nevasta shi a doua zi dupa inmormintarea ei a dat un bal. PAS Z. IV 10. Nelegiuitul imi smulge fericirea. ALEXANDRESCU P. 25.